CE ESTE VOCEA, VORBIREA SI LIMBAJUL?Funcţiile şi abilităţile vocii, vorbirii şi a limbajului sunt înrudite. În unele cărţi aceste cuvinte sunt uneori folosite ca sinonime. Dar specialiştii susţin că este important să se facă o distincţie clară între ele.
Vocea
Vocea (sau vocalizarea) este sunetul produs de oameni, folosindu-şi plămânii şi corzile vocale din laringe. Vocea nu se manifestă întotdeauna ca vorbire; exemple ar putea fi râsul, plânsul, cântatul sau gânguritul unui bebeluş. Vocea este generată de aerul care iese din plămâni şi apropie corzile vocale. Când presiunea este suficientă, acestea vibrează şi generează sunete. Dacă vibraţia nu se produce normal, se va auzi doar un şoptit.
Vocea unei persoane este la fel de unică precum amprenta digitală. Ea ajută la definirea personalităţii, stării şi sănătăţii unui om. Un procent semnificativ din populaţie are probleme legate de voce. Acestea se referă la înălţimea, volumul şi calitatea acesteia. Deficienţele de acest tip sunt cauzate de diferite neajunsuri fiziologice sau de boli care afectează persoana respectivă.
Vorbirea
Oamenii îşi exprimă gândurile, sentimentele şi ideile oral, unul altuia, printr-o serie de mişcări care alterează tonalitatea vocii, producând o înşiruire de sunete specifice. Vorbirea este produsă de acţiuni coordonate precis ale muşchilor din cap, gât, piept şi abdomen. Dezvoltarea vorbirii este un proces gradual, care poate dura câţiva ani. În acest interval, copilul învaţă cum să-şi coordoneze aceste mişcări pentru a produce sunete inteligibile.
Totuşi, când ajung în clasa I, aproximativ 5% dintre copii au probleme de vorbire, majoritatea acestora având cauze necunoscute. Cele mai multe deficienţe de vorbire apar la copii care se dezvoltă normal în celelalte domenii.
Limbajul
Limbajul (sau limba) este modalitatea prin care oamenii comunică, transmiţându-şi cunoştinţele şi convingerile; cu ajutorul lui, comportamentul poate fi experimentat, explicat şi împărtăşit. Baza sa este o convenţie socială, prin care persoane diferite pot folosi aceleaşi semne, sunete, gesturi şi înscrisuri, ştiind că ceilalţi le vor înţelege semnificaţia. Limbajul se dezvoltă în primii ani de viaţă, fiind dificil de învăţat mai târziu.
Câteva procente din populaţie suferă de deficienţe ale limbajului. Aceste dizabilităţi afectează diferit copiii şi adulţii. La copiii care nu folosesc limbajul în mod natural, de la naştere, sau care au probleme de exprimare în copilărie, limbajul nu va fi complet dezvoltat. Motivele pentru care o persoană nu ajunge să poată avea un limbaj normal pot să fie fizice (atac cerebral, răni la cap, demenţă, tumori pe creier) sau psihice (retard mental, autism, probleme cu auzul).http://www.exercitiilogopedie.ro/ce-este-vocea-ce-este-vorbirea-ce-este-limbajul/.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu